Rezultate secundare (Mesager,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. messager, it. messaggero)
1. purtător al unui mesaj; sol.
2. fracţiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influenţă genetică determinantă asupra celulelor unui organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. messagerie, it. messaggeria)
1. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul.
2. oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. apparitor, fr. appariteur)
1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caducifer)
1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. heraldus, cf. fr. héraut)
1. (în Evul Mediu) ofiţer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declaraţiilor de război etc.
2. (prin ext.) cel care anunță un eveniment; anunțător, mesager.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ophite)
1. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera şarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoaşterea salvatoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. reddition, lat. redditio)
1. restituţie.
2. calculare a taxelor de transport pentru mărfurile ce se transportă cu trenurile de marfă, de coletărie şi de mesagerie în funcţie de distanţă.
3. prezentare spre verificare a unui cont.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. réexpédier)
1. a expedia un obiect (primit prin poștă, mesagerii etc.) către o nouă destinație sau spre locul de origine.