Dictionar

Rezultate principale (Metateză):

Metateză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métathèse, gr. metathesis)

1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt.

2. modificarea unui cuvânt prin transpoziția unei litere sau a unei silabe.

3. schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție.

4. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut şi i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecţii posibile.


Metateza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (v. metateză)

1. (fon.; despre cuvinte) a fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză.


Rezultate secundare (Metateză):

Antimetateză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)

1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).

2. antimetabolă, antimetalepsă.


Metatezat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. metateza)

1. (fon.; despre cuvinte) rezultat prin metateză; (rar) metatetic.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Antimetabolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)

1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.


Metatetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métathétique)

1. referitor la metateză; rezultat prin metateză.


Metatezat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. metateza)

1. (fon.; despre cuvinte) rezultat prin metateză; (rar) metatetic.


Metateza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (v. metateză)

1. (fon.; despre cuvinte) a fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză.