Rezultate principale (Metateză):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métathèse, gr. metathesis)
1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt.
2. modificarea unui cuvânt prin transpoziția unei litere sau a unei silabe.
3. schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție.
4. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut şi i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecţii posibile.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (v. metateză)
1. (fon.; despre cuvinte) a fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză.
Rezultate secundare (Metateză):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)
1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).
2. antimetabolă, antimetalepsă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. metateza)
1. (fon.; despre cuvinte) rezultat prin metateză; (rar) metatetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)
1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métathétique)
1. referitor la metateză; rezultat prin metateză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. metateza)
1. (fon.; despre cuvinte) rezultat prin metateză; (rar) metatetic.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (v. metateză)
1. (fon.; despre cuvinte) a fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză.