Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. thermos „cald”)
1. „referitor la căldură, de căldură”.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN agamic; agamous; sexless
4. DE agamisch; geschlechtlos; ungeschlechtlich
6. HU steril, meddő, ivartalan
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agronomique)
1. care ține de agronomie, privitor la agronomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphidromique)
1. punct ~ = punct al mareelor, în jurul căruia se întorc liniile cotidale.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT amphigamus
3. EN amphigamous
5. RU aмфиraмный
6. HU amfigamikus, bizonytalan (kettős) nemiségű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT ataxinomicus
2. FR ataxinomique
3. EN ataxinomic
4. DE ataxinomisch
6. HU ataxinomikus, szabálytalan szerkezet
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)
1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.