Dictionar

Rezultate secundare (Miel):

MIEL(O)-, -mielie, -mielită

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. myél/o/-, -myélie, -myélite, cf. gr. myelos)

1. „măduvă”.


Mielemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myélémie)

1. prezenţa de celule medulare în sânge.


Mielencefal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myélencéphale)

1. parte posterioară a creierului embrionar, din care se dezvoltă bulbul rahidian.


Mielină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myéline)

1. substanţă albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase.


Mielinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. myélinique)

1. referitor la mielină (substanță grasă care formează învelișul anumitor fibre nervoase).

2. nerv ~ = nerv învelit într-o teacă de mielină.

3. (antonim) amielinic.


Mielinizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. myelinisation)

1. acoperirea cu mielină a fibrelor nervoase.


Acromionită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromionite)

1. osteomielită la (în) acromion.


Amielinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amyélinique)

1. (biol.) se referă la o fibră nervoasă lipsită de mielină.

2. (antonim) mielinic.


Angemaht

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Eingemachte)

1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) şi cu sos alb de lămâie.


Antipoliomielitic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antipoliomyélitique)

1. I. care luptă cu poliomielita; destinat trateze sau prevină poliomielita.

2. II. vaccin care este folosit împotriva poliomielitei.


Astrahan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrakan)

1. pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos şi buclat.

2. haină de damă dintr-o astfel de blană.


Biberet

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biberett)

1. blăniţă de miel de culoare maro-roşcată.

2. pluş gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manşete etc.