bacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bacca)

1. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos (reprezentanți: agrișa, coacăza).
2. boabă.

barot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrot)

1. semipreparat din fondant sau ciocolată și miezul fructelor oleaginoase (nuci, alune, migdale).

bobină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bobine)

1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier.

broșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broche)

1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la mașina de broșat.

contravizită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-visite)

1. a doua vizită medicală făcută pentru a verifica rezultatele, diagnosticele unei vizite anterioare; supravizită.
2. a doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr-un spital în timpul după-amiezii.
3. (înv.) vizită de răspuns la o altă vizită.

electromagnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Elektromagnet)

1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție.
2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir.