OK
X
premilitărie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (pre- + militărie)
1.
(în
România
interbelică)
pregătire
militară
a
tinerilor
între
18
şi
21
de
ani,
înainte
de
încorporare.
premilitar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prémilitaire)
1.
referitor
la
premilitărie.
2.
(s.
m.)
tânăr
care
face
parte
din
premilitărie.
supletiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. supplétif)
1.
care
completează;
care
servește
ca
supliment.
2.
(gramatică)
referitor
la
supletivism.
3.
(despre
forme
gramaticale)
care
completează
schema
flexionară
a
unui
cuvânt;
care
este
capabil
să
completeze
formele
lipsă
în
paradigma
verbelor
sau
a
substantivelor
defective.
4.
(despre
o
normă
legală)
care
se
aplică
în
măsura
în
care
părțile
nu
convin
altfel,
prin
actele
juridice
pe
care
le
încheie;
interpretativ,
facultativ.
5.
(drept)
care
este
folosit
atunci
când
nu
ne
putem
baza
pe
alt
text.
6.
(militărie)
califică
combatanții
recrutați
temporar
pentru
a
suplimenta
armata
regulată.
soldăție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (soldat + -ie)
1.
starea,
calitatea
de
soldat;
serviciul
de
soldat;
militărie,
ostășie.