Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diavisor)
1. dispozitiv de vizionare a diapozitivelor prin intermediul unei lentile, (cu sursă proprie de lumină).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directionnel)
1. care orientează, care arată direcţia; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.
2. (despre radio) care emite pe un fascicul puţin divergent; directiv.
3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.
4. antenă ~ă = antenă de emisie sau recepţie dotată cu directivitate.
5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. éblouir)
1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari).
2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filtrer)
1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc.
2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații.
3. a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
4. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photopique)
1. (despre vederea la lumină) care corespunde curbei diurne a sensibilităţii ochiului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phototaxie)
1. (biologie) mișcarea unui organism în funcție de lumină (de apropiere sau de îndepărtare de o sursă de lumină); reacție a protoplasmei la lumină; fototactism.