Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. miner)
1. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere).
2. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)
1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adermine)
1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)
1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alumine)
1. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre preţioase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphétamine)
1. substanţă sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acţiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. abdomin/o/-, cf. lat. abdomen „pântece, abdomen”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominalgie)
1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abdominoscope)
1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.