Dictionar

mineriadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (miner + -/i/adă)

1. (ir.) denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) București după 1990 și acțiunilor lor reprobabile.
2. (p. ext.) acțiunea în forță, de anihilare a opoziției.
 

fotofor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. photophore)

1. adj. care poartă, care are o sursă de lumină.
2. s. n. lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (mineri, speologi etc.).
3. lampă frontală folosită în otorinolaringologie.
4. s. m. organ luminos la coleoptere și la unele animale marine.
 

haveză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. haveuse)

1. (minerit) mașină destinată efectuării operației de havare și uneori folosită la excavarea minelor; mașină de havat.
 

miner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mineur)

1. muncitor care lucrează într-o mină.
2. (înv.) soldat însărcinat cu munca minieră.
3. (criptomonedă) persoană care practică mineritul.
 

mineriadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (miner + -/i/adă)

1. (ir.) denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) București după 1990 și acțiunilor lor reprobabile.
2. (p. ext.) acțiunea în forță, de anihilare a opoziției.
 

turbobur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. турбобур)

1. (minerit) turbină de foraj; turbotrepan.
2. unealtă de foraj folosită mai ales de companiile petrochimice pentru a săpa puțuri pentru rezervele de țiței și gaze naturale.
 

lagumgioaică

Parte de vorbire:  s.f. (turc. înv.)  
Etimologie: (lagumgiu + -oaică)

1. femeie care sapă mine pentru exploatarea unui zăcământ; mineriță.