Rezultate secundare (Mineri.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (miner + -/i/adă)
1. (ir.) denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) Bucureşti după 1990 şi acţiunilor lor reprobabile.
2. (p. ext.) acţiunea în forţă, de anihilare a opoziţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photophore)
1. adj. care poartă, care are o sursă de lumină.
2. s. n. lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (mineri, speologi etc.).
3. lampă frontală folosită în otorinolaringologie.
4. s. m. organ luminos la coleoptere și la unele animale marine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. haveuse)
1. (minerit) mașină destinată efectuării operației de havare și uneori folosită la excavarea minelor; maşină de havat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. mineur)
1. muncitor care lucrează într-o mină.
2. (înv.) soldat însărcinat cu munca minieră.
3. (criptomonedă) persoană care practică mineritul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (miner + -/i/adă)
1. (ir.) denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) Bucureşti după 1990 şi acţiunilor lor reprobabile.
2. (p. ext.) acţiunea în forţă, de anihilare a opoziţiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. турбобур)
1. (minerit) turbină de foraj; turbotrepan.
2. unealtă de foraj folosită mai ales de companiile petrochimice pentru a săpa puțuri pentru rezervele de țiței și gaze naturale.
Parte de vorbire: s.f. (turc. înv.)
Origine: (lagumgiu + -oaică)
1. femeie care sapă mine pentru exploatarea unui zăcământ; mineriță.