Dictionar

minimaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. minimalisieren; minimal + suf. -iza)

1. a reduce la minim, a micșora importanța, valoarea; a subaprecia; a minimiza.
 

minimalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (minimaliza)

1. acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; minimizare.
2. diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva.
3. (antonime) maximalizare, maximizare.
 

minimalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (minimaliza)

1. redus la minimum ca importanță, valoare et cetera; bagatelizat, diminuat, minimizat.
2. (antonime) maximizat, maximalizat.
 

bagateliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanța unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.
 

externalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. externality)

1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.
 

maximaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. maximaliser)

1. a duce până la punctul cel mai înalt, a acorda cea mai mare valoare; a deveni maxim; a maximiza.
2. (antonime) a minimaliza, a minimiza.
 

minimiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. minimiser)

1. a minimaliza.
2. (mat.) a da unei cantități valoarea sa minimală.
 

bagatelizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. bagateliza)

1. acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei; minimalizare, subestimare, subapreciere.
2. diminuare a importanței unui lucru, a unui fapt, a unei idei; bagatelizat.
3. (anton.) supraapreciere, supraestimare.
 

minimizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (minimiza)

1. redus la minimum; minimalizat.
2. (antonime) maximizat, maximalizat.