Rezultate principale (Minuţiozitate,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (minuţios + -itate)
1. însuşirea de a fi minuţios; minuţie.
Rezultate secundare (Minuţiozitate,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. consciencieux)
1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.
2. care se străduiește să se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.
3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méticulosité)
1. însuşirea de a fi meticulos; minuţiozitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. minutie)
1. aplicare atentă, grijă acordată celor mai mici detalii; minuțiozitate.
2. (înv.) lucru mic, detaliu neimportant, nesemnificativ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pédantisme)
1. paradă de erudiție, minuțiozitate excesivă și formală; comportamentul pedantului.
2. exprimare în termeni pretențioși, fără conținut.
3. gravitate în chestiuni de mică importanță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dichisi)
1. (uneori peiorativ) care este îmbrăcat cu multă îngrijire, cu gust, frumos; gătit, împodobit.
2. (despre lucruri) aranjat cu multă migală și minuțiozitate.