Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mystérieux)
2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. misterioso)
1. (muz.) misterios, enigmatic, sumbru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)
1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énigmatique)
1. care constituie o enigmă; tainic, misterios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magique, lat. magicus)
1. care ține de magie; care se referă la magie, care se bazează pe magie; ocult, misterios, tainic.
2. baghetă ~ă = baghetă de magician, (prin ext.) de scamator.
3. cerc ~ = cerc pe care magicianul îl trasează pe pământ și în centrul căruia se plasează pentru a se proteja de demonii pe care îi invocă.
4. oglindă ~ă = oglindă în care magicienii pretind că fac să apară oameni îndepărtați, evenimente, fapte etc.
5. ochi ~ = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie.
6. (fig.) care surprinde; fermecător, încântător; feeric.
7. (antonime) banal, normal, natural.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. mystagogue)
1. preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase.
2. (antic.) persoană care pregătește un inițiat pentru intrarea într-un cult misterios sau care predă doctrine mistice; hierofant.
3. (prin ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realităţii.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. misterioso)
1. (muz.) misterios, enigmatic, sumbru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occulte, lat. occultus)
1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic.
2. ştiinţe ~e = pseudoştiinţe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite.
4. (adv.) pe ascuns, în taină.