Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mystifier, it. mistificare)
1. a denatura, a contraface adevărul; a înşela; a falsifica.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + mistifica)
1. a se mistifica pe sine însuși.
2. a se iluziona, a greşi în judecăţile despre propria persoană.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démystifier)
1. a înlătura o mistificare, o minciună.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mystifiable)
1. care poate fi mistificat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mystification)
1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.
2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.
3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mystificateur)
1. cel care mistifică.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + mistifica)
1. a se mistifica pe sine însuși.
2. a se iluziona, a greşi în judecăţile despre propria persoană.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démystifier)
1. a înlătura o mistificare, o minciună.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. démystificateur)
2. (persoană sau organizație) care încearcă să expună sau să discrediteze afirmațiile despre care se crede că sunt false, exagerate sau pretențioase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. demitizzare)
1. a face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza.
2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea şi evoluţia lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înţelesul lor primordial.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. fumista)
1. (om) căruia îi lipsește seriozitatea și pe care nu se poate conta; neserios, mistificator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. fumisteria, fr. fumisterie)
1. acțiune lipsită de seriozitate; glumă proastă; șarlatanie, mistificare, înșelătorie.