mizerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. misérable, lat. miserabilis)

1. (şi s.) ticălos, mârşav, nemernic.
2. (fig.) aspru, rău.
3. lipsit de valoare, prost, rău.
4. neîngrijit, vrednic de plâns.

mizerabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. misérabilisme)

1. tendință literară și artistică constând în portretizarea cu satisfacție a celor mai mizerabile aspecte ale vieții sociale.
2. (în special) stare permanentă de mizerie a unei părţi importante a societății.

mizerabilmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. miserabilmente)

1. în mod foarte sărăcăcios; în sărăcie extremă.

lamentabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lamentable, lat. lamentabilis)

1. vrednic de milă, de plâns.
2. (şi adv.) rău, prost, mizerabil.

mizerabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. misérabilisme)

1. tendință literară și artistică constând în portretizarea cu satisfacție a celor mai mizerabile aspecte ale vieții sociale.
2. (în special) stare permanentă de mizerie a unei părţi importante a societății.