modalitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. modalité)
Etimologie: (fr. modalité)
1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva.
2. (log.) criteriu de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine.
3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente.