Dictionar

mohorât, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. mohorî)

1. care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; (prin ext.) de culoare închisă; întunecat, sumbru.
2. (fig.) (despre oameni) mâhnit, trist, posomorât.
 

mohorâțeală

Parte de vorbire:  s.f. (Mold.)  
Etimologie: (mohorâți + -eală)

1. vopsea roșie obținută din plante.
 

mohorâți

Parte de vorbire:  vb. tr. (Mold.)  
Etimologie: (v. mohorât)

1. a înroși.
2. a vopsi în vișiniu sau într-o culoare închisă.
3. (var.) a mohorți.
 

embu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embu)

1. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou.
 

jovial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jovial)

1. care este plin de veselie sinceră, simplă și comunicativă; vesel, glumeț.
2. (antonime) mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist.
 

mohoreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mohorî + -eală)

1. starea omului mohorât; posomoreală, tristețe.
2. (var.) mohorală.
 

mohoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (mohor + -iu)

1. de un roșu-închis; mohorât.
2. (despre cai) de culoare castanie-închisă; murg.
3. (var.) (reg.) muhuriu.
 

posomoreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (posomorî + -eală)

1. tristețe, melancolie; îngrijorare; indispoziție, posomorâre.
2. (rar) vreme mohorâtă, întunecată și ploioasă; (rar) posoceală.
3. (var.) posomorală.
 

tulburos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tulbure + -os)

1. (despre apă) tulbure.
2. (despre vreme) cețos, posomorât, mohorât.
3. (var.) turburos.