Rezultate principale (Moment,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)
1. interval scurt de timp; clipă, secundă.
2. de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul.
3. perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă.
5. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană.
6. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe.
Rezultate secundare (Moment,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din moment + cheie)
1. moment extrem de important în desfășurarea unui eveniment, din viața cuiva etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)
1. de o clipă; de moment, trecător.
2. (despre verbe şi timpuri verbale) care exprimă o acţiune de scurtă durată.
3. (adv.) numaidecât, imediat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. actuellement)
1. în circumstanțele actuale, chiar în momentul în care vorbim, când acționăm; în prezent; acum.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antineutron)
1. (fizică) particulă elementară neutră din punct de vedere electric, având masa egală cu cea a neutronului, dar având un moment magnetic opus acestuia; antiparticulă a neutronului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)
1. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acţiuni trecute, fără nici o referire la prezent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aréolaire)
2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acţionează lateral.
3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care defineşte poziţia unui mobil faţă de un punct fix.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.
5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.
7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).