Rezultate secundare (Momentan,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)
1. de o clipă; de moment, trecător.
2. (despre verbe şi timpuri verbale) care exprimă o acţiune de scurtă durată.
3. (adv.) numaidecât, imediat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)
1. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acţiuni trecute, fără nici o referire la prezent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élastique, lat. elasticus)
1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.
2. (despre ființe) mlădios, suplu.
3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.
4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypersustentation)
1. creştere momentană a portanţei unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. lapsus)
1. incapacitate momentană de a-şi aminti ceva.
2. eroare accidentală în cursul vorbirii sau scrierii, folosirea unui cuvânt în locul altuia, datorită oboselii, emoţiei, neatenţiei etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)
1. întrerupere momentană a unei acțiuni.
2. reacție.
3. antract.
4. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale.
5. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură.
6. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor.