Dictionar

momentan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)

1. de o clipă; de moment, trecător.
2. (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată.
3. (adv.) numaidecât, imediat.
4. actual, de față.
5. (adv.) actualmente; acum.
 

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.
 

aorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

1. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent.
 

elastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élastique, lat. elasticus)

1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.
2. (despre ființe) mlădios, suplu.
3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.
4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.
 

hipersustentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypersustentation)

1. creștere momentană a portanței unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale.
 

lapsus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. lapsus)

1. incapacitate momentană de a-și aminti ceva.
2. eroare accidentală în cursul vorbirii sau scrierii, folosirea unui cuvânt în locul altuia, datorită oboselii, emoției, neatenției etc.
 

pauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)

1. întrerupere momentană a unei acțiuni.
2. reacție.
3. antract.
4. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale.
5. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură.
6. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor.