Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monadisme)
1. sistem filozofic al lui Leibniz, potrivit căruia universul este alcătuit din monade; monadologie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. monadiste)
1. I. referitor la monadism (concepția filozofică și metafizică a lui Leibniz, conform căreia universul este format din monade).
2. II. adept al monadismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monadologie)
1. lucrare filozofică care se ocupă de metafizica substanțelor simple, sau monade, scrisă în limba franceză, în 1714, de filosoful, matematicianul și savantul german Gottfried Wilhelm Leibniz; teorie a monadelor; monadism.