Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. monarhis, germ. Monarch)
1. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monarchique, germ. monarchisch)
Parte de vorbire: adv.
Origine: (monarh + -icește)
1. (înv.) în felul monarhilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. monarhia, lat. mo- narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)
1. formă de guvernare în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monarchisme)
1. sistem, opinie a monarhiştilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. monarchiste)
1. I. referitor la monarhism, propriu monarhismului.
2. care este în favoarea unui stat guvernat de un suveran (ereditar).
3. II. cel care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
4. (antonime) antimonarhist, republican.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antimonarchique)
1. împotriva monarhiei; antimonarhist.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. antimonarchiste)
1. (persoană) care se opune monarhiei; antimonarhic, contramonarhist.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. asiatique, lat. asiaticus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auguste, lat. augustus)
1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreţ, impunător.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. autocrate, gr. autokrates)
1. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut.