Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monisme)
1. concepţie filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démonisme)
1. credinţă în demoni; demonie.
2. faptă sau influență a unui demon; demonie.
3. atitudine, răzvrătire demonică; satanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. empiriomonizm)
1. variantă a empiriocriticismului în Rusia, care susţinea că lumea fizică este experienţa „socialmente organizată” a „omenirii colective”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eudémonisme)
1. concepţie etică care urmăreşte năzuinţa omului spre fericire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (hegemonie + -ism)
1. tendinţă de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mormonisme)
1. doctrină a unei secte creştine din SUA, care propovăduia întoarcerea apropiată a lui Cristos.
2. doctrina religioasă a mormonilor, religie bazată pe această doctrină.
3. doctrina Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saint-simonisme)
1. doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societăţii şi pe repartiţia după muncă, cu păstrarea totuşi a proprietăţii private şi a claselor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eudémoniste)
1. I. referitor la eudemonism, doctrina morală care consideră că fericirea este scopul acțiunii.
2. care profesează eudemonismul.
3. II. adept al eudemonismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moniste)
1. I. referitor la monism, doctrină care consideră că lumea este formată dintr-o singură substanță.
2. care susține principiile monismului; care aderă la monism.
3. II. adept al monismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mormon)
1. I. referitor la mormonism.
2. care aparține unei secte religioase de origine americană, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
3. II. adept al mormonismului, al unei secte religioase fondată în Statele Unite, a cărei doctrină este inspirată din mai multe religii, în principal iudaism.
4. membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. saint-simonien)
1. I. referitor la saint-simonism (curent ideologic bazat pe doctrina socio-economică și politică a lui Saint-Simon (1760-1825), de la care își ia numele).
2. care se referă la Saint-Simon sau care aparține doctrinelor sale.
3. II. adept al saint-simonismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satanisme)
1. caracter, atitudine satanică.
2. cult consacrat lui Satana şi răului.
3. tendinţă în literatura romantică de a lua ca motiv de inspiraţie diavolul; demonism (2).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (demon + -ie)
1. credință în demoni; demonism.
2. faptă sau influență a unui demon; demonism.
3. (figurat) atitudine diabolică; demonism.