Dictionar

monoloc

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (după fr. monoplace)

1. (despre avioane, mașini de curse) cu un singur loc; monoplas.
2. (anton.) multiloc.
 

monoplas

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr. monoplace)

1. (despre avioane, mașini de curse) cu un singur loc; monoloc.
2. (anton.) multiloc.
 

multiloc

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. multiplace)

1. (despre avioane) cu mai multe locuri.
2. (anton.) monoloc, monoplas.