OK
X
monoloc
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (după fr. monoplace)
1.
(despre
avioane,
mașini
de
curse)
cu
un
singur
loc;
monoplas.
2.
(anton.)
multiloc.
monoplas
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (fr. monoplace)
1.
(despre
avioane,
mașini
de
curse)
cu
un
singur
loc;
monoloc.
2.
(anton.)
multiloc.
multiloc
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. multiplace)
1.
(despre
avioane)
cu
mai
multe
locuri.
2.
(anton.)
monoloc,
monoplas.