Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moraliste)
2. care este impregnat de formalism moral, care dezvoltă considerații morale sau care își propune să dea lecții de morală.
3. II. filozof, scriitor specialist în probleme de morală.
4. (fam.) cel căruia îi place să facă morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. deontology)
1. (în doctrinele moraliştilor englezi) principiu al acţiunii conforme cu datoria şi nu urmărind utilul sau binele.