moralist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. moraliste)
Etimologie: (fr. moraliste)
1. I. referitor la morală.
2. care este impregnat de formalism moral, care dezvoltă considerații morale sau care își propune să dea lecții de morală.
3. II. filozof, scriitor specialist în probleme de morală.
4. (fam.) cel căruia îi place să facă morală.