Dictionar

Morăresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (morar + -esc)

1. care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului.

2. (expr.) șoareci ~ești = specie de șoareci mari, care trăiesc în mori.

3. (var.) murăresc.


Promorar

Parte de vorbire: s.m. (Moldova)
Origine: (promoară + -ar)

1. numele popular al lunii noiembrie.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Comemoraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commémoration, lat. commemoratio)

1. ceremonie în memoria unei persoane sau a unui eveniment (religios sau nu); ceremonie menită reamintească ceva; comemorare.

2. (var.) (înv.) comemorațiune.


Feticid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. foeticide)

1. omorârea unui făt în pântecele mamei.

2. (med. legală) crimă care constă în uciderea unei fiinţe umane în stare de făt.


Memorizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (memoriza)

1. acţiunea de a memoriza; metodă de învăţare pe dinafară a unor cunoştinţe; exerciţiu de memorare.


Mnemotehnie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mnémotechnie)

1. ansamblu de procedee și tehnici, uneori foarte vechi, care măresc capacitatea de memorare a informației; mnemotehnică, (rar) mnemonică.


Periferic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. périphérique)

1. adj. situat la periferie, de margine; periferial.

2. (fig.) de mică însemnătate.

3. s. n. dispozitiv în afara unităţii centrale a unui ordinator, servind la introducerea, memorarea sau extragerea de date.