Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. mores)
1. obiceiuri şi deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunităţi umane etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Balkanismus)
1. fenomen specific mentalităţii şi moravurilor din regiunea balcanică.
2. cuvânt, obicei din această regiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)
1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)
1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocotte)
1. femeie de moravuri uşoare; prostituată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comédie, lat. comoedia)
1. operă dramatică cu subiect (şi deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situaţii.
2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie.