Dictionar

Mordace

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. mordax, -acis)

1. inv. muşcător, caustic.


Mordacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mordacité, lat. mordacitas)

1. caracter muşcător, ironic, caustic al unui cuvânt, al unui comentariu etc.


Mordansa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. mordancer)

1. a impregna o fibră sau ţesătură cu un mordant; a aplica un mordant pe o țesătură.


Mordansare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. mordançage)

1. acțiunea de a mordansa și rezultatul ei.

2. operație care constă în impregnarea cu un mordant, aplicat fibrelor textile, în vederea imprimării sau vopsirii.


Mordant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mordant)

1. adj. (fig.) muşcător, caustic, usturător; acerb.

2. s. m. substanţă cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile.


Mordansa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. mordancer)

1. a impregna o fibră sau ţesătură cu un mordant; a aplica un mordant pe o țesătură.


Substantiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. substantif, lat. substantivum)

1. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, noţiuni abstracte etc.

2. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopseşte direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanţilor.


Mordansare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. mordançage)

1. acțiunea de a mordansa și rezultatul ei.

2. operație care constă în impregnarea cu un mordant, aplicat fibrelor textile, în vederea imprimării sau vopsirii.