Rezultate principale (Motiva):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. motiver)
1. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acţiuni; a justifica.
2. a servi drept cauză pentru...
Rezultate secundare (Motiva):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. démotiver)
1. a face (pe cineva) să piardă orice motivație, orice dorință sau motiv pentru a continua o muncă, o acțiune etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. locomotive, germ. Lokomotive)
1. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracţiune propriu, pentru a tracta vagoanele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. motival)
1. (jur.) referitor la motivele unei arestări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (motiva)
1. acţiunea de a motiva; motivaţie.
2. cerere pentru a motiva o absenţă, o acţiune etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motivation)
1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare.
2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. motivationnel, engl. motivational)
1. care serveşte de motivaţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectivité)
1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anxieux)
1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. asthenophobia)
1. teamă excesivă şi nemotivată de oboseală; frică morbidă de oboseală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + centrism)
1. concepţie care abordează de pe o poziţie fiziologică motivaţia unui comportament psihic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)
1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.
2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.