Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. motoretta)
1. motocicletă ușoară cu capacitate cilindrică mică, prevăzută cu roți mici și carenaj, joasă, cu platformă care permite un ghidaj așezat, cu picioarele paralele, iar trunchiul drept; scuter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + motoretă)
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + motoretă)
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (motoretă + -ist)
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (necunoscută)
1. vehicul de mai mică importanță (șaretă, brișcă, motoretă, bicicletă etc.).
2. (depr.) om neînsemnat; nimeni.