jintui
Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (cf. jintiță)
Etimologie: (cf. jintiță)
1. a frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.
2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece.
3. a aduce pe cineva la ordine; a muștrului.
4. a scormoni focul; a sparge cărbunii din foc.
5. a unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte.
6. (fig.) a bate pe cineva.
7. (fig.) a stoarce pe cineva de avere.