Dictionar

Rezultate principale (Muchie):

Muchie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (probabil lat. *mutila)

1. linie de intersecție a două fețe ale unui corp.

2. pe ~ = la limită.

3. margine îngustă a unui obiect, a unei suprafețe; cant.

4. colţ, margine ascuţită.

5. ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic.

6. partea opusă tăișului la unele instrumente.

7. a fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cuțit = a fi într-o situație critică, periculoasă.

8. creastă, coamă de deal sau de munte.


Rezultate secundare (Muchie):

Coastă; muchie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT costa

2. FR côte

3. EN rib

4. DE Rippe

5. RU ребро

6. HU borda, él


Cant

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kante)

1. margine, muchie.

2. parte a copertei care depăşeşte dimensiunile filelor unei cărţi legate, ale unui registru.


Faţetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facette)

1. fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fețele unei pietre prețioase.

2. ~ de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere.

3. ochi de ~e = ochi compus al insectelor.

4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie.


Ghisarmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guïsarme)

1. armă veche în formă de cuţit lung cu lama asimetrică, având fixate pe muchie una sau două croşete.


-GON (2)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. gonia „unghi”)

1. „unghi, colț, muchie”.


Raclor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. racloir)

1. dispozitiv mobil pentru curăţirea nămolului depus pe fundul decantoarelor.

2. lamă subţire de oţel cu muchie ascuţită, pentru aşchiere; răzuitor.


ştanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stanze)

1. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ştanţarea pieselor.