Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libation, lat. libatio)
1. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva şi-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. limus)
1. teren alcătuit dintr-un amestec mai mult sau mai puțin consistent de pământ, nisip, materie organică și apă; pământ amestecat cu apa ploilor sau a zăpezilor și muiat; noroi, nămol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lucerna)
1. (la greci şi la romani) corp de iluminat în care ardea o feştilă înmuiată în ulei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnitzel)
1. felie subţire de carne muiată în făină, ou şi pesmet şi prăjită în grăsime.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)
1. preparat de patiserie triunghi din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop.
2. ~ cerebral = lamă de materie nervoasă, triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura dintre cele două emisfere ale creierului mare; fornix.
3. (astr.) poziție a unei planete al cărei unghi pe distanța Pământ – Soare (Lună) și Pământ – planetă se ridică la 120°.