Dictionar

Rezultate secundare (Mulţumire,):

Automulţumire

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + mulţumire)

1. mulţumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare; autoîncântare.


Nemulțumire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + mulțumire)

1. faptul de a fi nemulțumit, starea celui nemulțumit; supărare, mâhnire.

2. neajuns, neplăcere, necaz.

3. (var.) (reg.) nemulțămire.

4. (antonime) mulțumire, satisfacție.


Aplauda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)

1. intr. a bate din palme.

2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.


Aplauze

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. applauso, lat. apllausus)

1. bătăi repetate din palme (în semn de admiraţie, de mulţumire etc.).


Autoîncântare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + încântare)

1. satisfacție de sine la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; automulţumire.


Automulţumire

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + mulţumire)

1. mulţumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare; autoîncântare.


Autosatisfacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autosatisfaction)

1. opinie avantajoasă despre sine; mulţumire de sine, de propriile sale realizări.

2. practica unei persoane de a se stimula sexual; autosatisfacere, masturbare.


Beatnic

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.