Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multitude, lat. multitudo)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectif, lat. collectivus)
1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.
2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu.
3. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social.
4. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hémangiomatose)
1. (med.) angiomatoză hemoragică; afecțiune caracterizată printr-o multitudine de hemangioame.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pluralisme)
1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta.
2. orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății.
3. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favéolé)
1. care are forma unui fagure, care este străpuns de o multitudine de camere mici; faviform.