Rezultate secundare (Muncitor):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (femeie + muncitor)
1. femeie care, în schimbul unui salariu, efectuează în general muncă manuală pentru un angajator; muncitoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (muncitor + -esc)
2. care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor.
3. care este format din muncitori.
4. care este frecventat de muncitori sau care le aparține.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (muncitor + -ește)
1. într-un mod muncitoresc; în felul muncitorilor, ca muncitorii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (muncitor + -ime)
1. totalitatea muncitorilor; adunare, mulțime de muncitori.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affineur)
1. muncitor care lucrează la afinare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrarien)
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)
1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. emboutisseur)
1. muncitor care lucrează la ambutisare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (antenă + -ist)
1. muncitor specializat în ancorarea şi repararea antenelor de televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. artefice)
1. (rar) meşter; meşteşugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.