Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avalanche)
1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniş de munte şi care se rostogoleşte către vale.
2. (fig.) mulţime; cantitate mare, potop.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brise)
1. vânt periodic uşor, care suflă la ţărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineaţa spre culmi; (p. ext.) adiere, boare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. carmélite)
1. I. referitor la religioșii care aparțin de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
2. care se referă sau aparține de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
3. II. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinclidés)
1. familie de păsări: pescăruşul-de-munte, mierla-de-piatră etc.