Dictionar

Cutremurătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cutremura + -(ă)tură)

1. zguduire din cauza unui cutremur; cutremurare.

2. (fig.) înfiorare, tresărire; (prin ext.) înspăimântare, îngrozire.


Fremisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frémissement)

1. (med.) senzaţie palpatorie cu caracter vibrator; agitaţie, tremurătură.


Trembolenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tremblement)

1. tremurătură, tremurat.


Acritură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acri + -tură)

1. aliment acru; (în special) murătură.

2. (fig.) persoană veșnic nemulțumită, ursuză.