Dictionar

nepoluant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. non-polluant)

1. care nu poluează, murdărește sau denaturează mediul; nonpoluant.
2. (antonime) poluant, poluator.
 

poluant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. polluant)

1. (produs, factor) care poluează, murdărește sau denaturează mediul; poluator.
2. (antonime) depoluant, nepoluant.
 

poluator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după fr. polluer)

1. I. care prin acțiunea sa poluează, murdărește, degradează; poluant.
2. II. cel care poluează (persoană, industrie et cetera).
3. (antonime) depoluant, nepoluant.
 

tripota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tripoter)

1. a se ocupa cu lucruri necinstite, murdare; a umbla cu potlogării; a specula, a falsifica.
 

rufă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sl. ruho)

1. articol textil care se poartă direct pe corp; piesă de lenjerie.
2. (prin ext., la pl.) cearceafuri, fețe de masă etc.; albituri, schimburi.
3. (expr.) ~ele (murdare) se spală în familie = neînțelegerile și certurile din familie sau dintr-un cerc intim nu trebuie purtate în public.
4. (reg.) zdreanță, cârpă.
 

năclăi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (bg. наклея)

1. tr. a unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări.
2. refl. (despre sânge) a trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega, a se învârtoșa.
3. (var.) a (se) năclăia.