hoșmuri

Parte de vorbire:  s.n. pl. (Transilv.)  
Etimologie: (magh. husmi „cărnuri”)

1. bucăți de carne de porc puse la afumat; hoșmeie.

lemuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lemures, fr. lémures)

1. pl. (mit.) sufletele morților la romani; fantome ale morților, strigoi.

MURI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. muris „zid”)

1. „perete, zid”.

muribund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. muribundus, fr. moribond)

1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit.
2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea.

muricat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT muricatus; crystallifer
2. FR muriqué; oxalifere; a capuchon cristaloid
3. EN muricate; capitate-incrusted; muriculate
4. DE mit Kristallschopf; schopfig; beschopft; kristalltragend
5. RU rоловчaто инкрустировaнный; с кристaллиыеской инкрустaциейнa верщине
6. HU durván aprótüskés

muride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muridés)

1. familie de mamifere rozătoare de talie mică, cu coadă lungă și bot ascuțit: șoarecii, șobolanii, lemingii.

accidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.
2. secundar, neesențial.
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.

acolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.

acrocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.

adelfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.