Dictionar

Rezultate secundare (Mustră,):

Mustrător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (mustra + -ător)

1. care mustră; care exprimă o mustrare; plin de reproșuri; dojenitor.

2. (var.) (înv.) mustrătoriu.


Admonesta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admonester)

1. a mustra cu severitate, a dojeni.


Admonestare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestaţie, admoniţiune.

2. hârtie oficială care conţine o mustrare.


Admonestaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admonestation)

1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.


Apostrofa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apostropher)

1. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica.


Apostrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)

1. mustrare, reproş.

2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a şirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru.


Avertisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avertissement)

1. înştiinţare prealabilă, prevenire.

2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.

3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.