Dictionar

Rezultate secundare (Mut,):

Altazimut

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.


Azimut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azimut)

1. unghi format de un plan vertical fix, care trece printr-un anumit punct, cu planul vertical al unei direcţii ce trece prin punctul considerat.


Bismut/bismut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuth)

1. metal alb-cenuşiu, lucios, cu reflexe roşietice, sfărâmicios, folosit în aliaje uşor fuzibile în industrie şi în medicină.


Emisiune-mamut

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emisiune + mamut)

1. emisiune de foarte mari proporții.


Film-mamut

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (film + mamut)

1. film de o lungime neobișnuită, cu foarte mare figurație.


Mamut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mammouth)

1. s. m. mamifer erbivor fosil înrudit cu elefantul, adaptat la un climat rece.

2. (fig.) lucrare, edificiu, construcție, întreprindere, organizație de proporții foarte mari; colos.

3. adj. inv. (fig.; despre întreprinderi, organizații etc.) de mari proporții.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Africantrop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanthrope)

1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.


Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.


Alogonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allogonie)

1. (biol.) modificare a formulei datorată mutaţiei.


Altazimut

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.


Amortiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăţi periodice.

2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.

3. a recupera o cheltuială.

4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulaţie.

5. a atenua, a diminua (un şoc, un zgomot).