comuta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. commuter, lat. commutare)

1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite.
2. a racorda un circuit electric la rețea.
3. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară.
4. a schimba anumite numere în cadrul operației de comutare (2).

maimuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr. maimú, turc. maymun)

1. (zool.) mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, cu fața adesea glabră și caracterizat printr-un creier dezvoltat și membre lungi care se termină prin degete.
2. (fig., depr.) persoană care obișnuiește să imite pe alții; cel care copiază gesturile, cuvintele, acțiunile, stilul cuiva, care se maimuțărește; imitator.
3. (depr.) persoană urâtă, ale cărei particularități fizice le evocă pe cele ale maimuței.

mutabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mutable, lat. mutabilis)

1. care poate fi mutat; variabil.

mutabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mutabilité, lat. mutabilitas)

1. caracterul a ceea ce este supus schimbării, însușirea de a fi mutabil; instabilitate.
2. (biol.) proprietate a materiei vii de a suferi mutații.
3. (anton.) imutabilitate.

mutac, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (reg.)  
Etimologie: (mut + -ac)

1. (om) morocănos, mut; (reg.) mutăreț.

mutacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mutacisme)

1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc.
2. pronunțare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

africantrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanthrope)

1. maimuță antropoidă fosilă aparținând perioadei glaciare din Africa orientală.

alogonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allogonie)

1. (biol.) modificare a formulei datorată mutației.

amovibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amovible)

1. (despre funcționari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.
2. (despre piese, organe de mașină etc.) mobil.

amovibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amovibilité)

1. caracterul sau faptul de a fi amovibil, de a putea fi mutat.
2. (antonim) inamovibilitate.

anatocism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatocisme, lat. anatocismus)

1. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă.