Dictionar

Rezultate secundare (Mutabil):

Mutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mutable, lat. mutabilis)

1. care poate fi mutat; variabil.


Mutabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mutabilité, lat. mutabilitas)

1. caracterul a ceea ce este supus schimbării, însuşirea de a fi mutabil; instabilitate.

2. (biol.) proprietate a materiei vii de a suferi mutații.

3. (anton.) imutabilitate.


Comutabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commutabilité)

1. însuşirea a ceea ce este comutabil.


Imuabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immuable)

1. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil.


Imuabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immuabilité)

1. însuşirea a ceea ce este imuabil; permanenţă, fixitate; imutabilitate.


Imutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. immutable, lat. immutabilis)

1. care nu se schimbă; care nu este supus schimbării, vorbind despre lucruri eterne; imuabil.

2. (antonim) mutabil.


Imutabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. immutabilité, lat. immutabilitas)

1. caracterul a ceea ce nu se poate schimba, calitatea a ceea ce este imutabil; permanență, fixitate, imuabilitate.

2. (anton.) mutabilitate.


Incomutabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incommutabilité)

1. însuşirea de a fi incomutabil.