desperare/disperare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (despera)
Etimologie: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperație.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea.