năravnic, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (nărav + -nic)

1. persoană care are un viciu (nărav); vicios.

nărăvuș

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (nărav + -uș)

1. persoană cu deprinderi rele; om prost crescut; om arțăgos.

deda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. dedere)

1. refl. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda.
2. a se consacra, a se dedica.
3. a se nărăvi.

boală

Parte de vorbire:  s.f. (pl.: boli, boale)  
Etimologie: (slav. bolĭ)

1. tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului.
2. epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.
3. (fam.) ciudă, necaz; pornire, pică, invidie.
4. (fam.) poftă, dorință; capriciu; pasiune.
5. (expr.) a avea ~ să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva.
6. (expr.) a băga rufele în ~ = a spăla rufele prost, de mântuială.
7. (expr.) a scoate rufele din ~ = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.
8. ~ de zahăr = diabet.
9. ~ lungă (sau mare) = tifos.
10. ~ orfelină = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.
11. ~ seacă = tuberculoză.
12. (pop.) ~a copiilor = epilepsie.
13. ~ cu transmitere vectorială = maladie cauzată de un germen patogen (virus, parazit, bacterie), purtat și inoculat de către un vector (flebotom, musculiță, căpușă et cetera).

nenărăvie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + nărăvie)

1. lipsa nărăviei; vrajbă, dezbinare.

nenărăvire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + nărăvire)

1. lipsă de obiceiuri rele; lipsa nărăvirii.
2. vrajbă, dezbinare.

năravnic, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (nărav + -nic)

1. persoană care are un viciu (nărav); vicios.

deznărăvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (dez- + nărăvi)

1. a se dezvăța de un nărav.