Dictionar

renaște

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. renaître)

1. a se naște din nou; a se regenera.
2. (fig.) a se trezi din nou la viață.
3. (fig.) a se produce din nou; a reapărea.
4. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori.
 

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.
 

acidogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acidogen)

1. care dă naștere unui acid.
2. care generează un acid.
 

acușa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. accoucher)

1. a da naștere unui copil; a naște.
 

adenoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.
 

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.