renaștere
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (renaşte, /II/ după fr. Renaissance)
Etimologie: (renaşte, /II/ după fr. Renaissance)
1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.
2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică.