Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (națiune + -alnic)
1. care se referă la națiune, care este propriu sau aparține unei națiuni, care caracterizează o națiune; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; național, (înv.) naționalicesc.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (național + -icesc)
1. care se referă la națiune, care este propriu sau aparține unei națiuni, care caracterizează o națiune; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; național, (înv.) naționalnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (naționalist + -ic)
1. care se referă la națiune, care este propriu sau aparține unei națiuni, care caracterizează o națiune; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; național, (înv.) naționalicesc, (înv.) naționalist, (înv.) naționalnic.